Despre noi

Despre noi

Roada Bucuriei (pe inima ta), s-a născut din dragostea pentru frumos și din dorința de a duce mai departe tradiția iconarilor bizantini și frumosul românesc.

După cum sunteți obișnuiți, toate poveștile încep cu genericul A fost o dată ca niciodată…, așa și noi:

A fost o dată ca niciodată, o Ileană Cosânzeană născută la răscruce de vremi, pe plaiurile sfinților nemțeni care încep din capul dealului ce îi cuprinde pe Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați și se termină sus în stâncile „muntelui minunat” al Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla.

Cu inima plină de dor după Frumos, Ileana Cosânzeana noastră pleacă într-o călătorie lungă și minunată, pe un drum ce cuprinde lumea toată. La un moment dat, s-a odihnit așezându-și cu evlavie inima la picioarele Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. De atunci, a început un alt drum, anevoios, spre tainele cele înalte ale iscusiților pictori bizantini ce au lăsat cu sfințenie în urma lor icoane sfinte și cuvinte tâlcuite pentru viitorii ucenici. Astfel ia naștere ceea ce noi numim roadă a Bucuriei, căci, cu inima plină de Dor de Frumos și de Dragoste, Ileana noastră Cosânzeană începe să aștearnă prin culoare, pensulă după pensulă, legături spre Veșnicie pentru a fi spre Bucurie Sfinților și alinare oamenilor a căror inimă tânjește spre marele Necuprins. Ce a ieșit din această poveste? Vă invităm să aflați, dând filă cu filă, însoțindu-ne în povestea noastră intitulată Roada Bucuriei (pe inima ta).

Poezie Nichita

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viață.
……………………………………………….

Cu greu mi-aș putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui…
(Poate și fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)

Îmi place să râd, deși
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârșit,
pe oceanul oval al fantaziei.

Nichita Stănescu

Acasă – end

Pentru că viața este dată ca o sămânță, plantată în inima noastră, ca să devină pom aducător de multă roadă.